FANDOM


Biserica Popa Nan

În anul 1719, Mitopolia Bucureştilor trimite pe tânărul Popa Nan să înfiinţeze o parohie nouă în partea de nord-est a Bucureştilor, în „Plasa Târgului din afară”, la una din cele treisprezece bariere prin care se putea intra în oraş, acolo unde livezile de duzi, de cireşi, de vişini şi de caişi adunaseră o mână de oameni muncitori, care se ocupau cu creşterea viermilor de mătase şi cu comerţul fructelor.

Aici se găseau vreo nouăzeci de case „cu întinse livezi, maidanuri şi gropi de nisip”. Popa Nan, ajutat „cu strânsură de la credincioşi şi din economiile lui”, pune temelia unei biserici mici, cu o turlă, şi o înveleşte cu şindrilă. Biserica avea următoarea pisanie: „Acestă sf(ântă) şi dumnezeiască biserică sa-u zidit din temelie la anul 1719, cu toate cele trebuincioase la înfrumuseţarea ei, de repausaţi(i) întru fericire şi anume: Ruse, Ecaterina, Manole, Marula şi NANU preotu”. Curtea o îngădeşte cu gad şi mai apoi cu ulucă.

În starea aceasta a durat până în 1802, când, începând să se ruineze, jupân Dincă Mălăeru o repară, o împodobeşte din nou şi o pardoseşte cu piatră în locul cărămizilor ce se măcinaseră. În anul 1845 i s-a făcut o a doua reparaţie de către epitropii bisericii Costache Cunescu şi Tache Croitoru, care, văzând creşterea numărului credincioşilor, măresc biserica prelungind-o cu un antreu de lemn.


În anul 1860, epitropul Tache Anghelescu dărâmă o parte din bolţile de zid şi face o a doua turlă, o mai lungeşte cu patru stânjeni şi, în locul şindrilei care se stricase, o înveleşte cu tablă albă. În anul 1910, în noaptea Sfântului Ilie, bisericuţa veche a lui Popa Nan, roasă de dintele vremii şi împovărată de îmbunătăţirile pa care, în curgerea timpului, evlavia credincioşilor le adăugaseră, s-a prăbuşit singură la pământ. În toamna aceluiaşi an, 1910, părintele Ioan Georgescu, tânăr de 37 de ani, ajutat de o mână de credincioşi, printre care vrednicii de pomenire negustor Niţă-Niculescu Berechet şi Anghel N. Postenicu, pune temelia noii biserici Popa Nan, după planurile vestitului arhitect Cristofi Cerchez.


Înfruntând mari greutăţi, pe vreme de război şi sub ocupaţie străină, biserica a fost terminată abia în anul 1918, iar în noiembrie, acelaşi an, a fost sfinţită de arhiereul Platon Ciosu, Vicarul Sfintei Mitropolii.


Biserica a fost pictată în tempera în anii 1918-1920, de pictorul Vasile Geogescu. Elegantă şi mândră, biserica Popa Nan îşi înalţă semeţ cele două turle, care domină cartierul cu acelaşi nume.

[1]

                                --------------------


      STRADA POPA NAN 
     (Mircea Vintila)

In Popa Nan sta un barbos batran si fotograf, pustii de pe strada spun ca e un zeu, Stie chiar de esti om bun sau rau, dupa chipul, dupa chipul tau.

R: Popa Nan e o strada inspre Hala Traian, De la Foisor pana-n Piata Vitan. (bis refren)

La un colt e-o florareasa ce ne vinde flori, mereu plange din nimic si-are par cret, Rade rar numai la sarbatori, toate florile nu mai au pret.

In Popa Nan e o frizerie fara musterii, pensionarii stau in pragu-i la taifas, Iar frizerul gras si chel da glas, unor melodii de cheflii.

Zilnic trece un postas cu ochii de cafea, toate fetele-l iubesc si-i scriu vederi, Numai fata lui ce sta in cartier, nu e nicaieri, nicaieri.

Community content is available under CC-BY-SA unless otherwise noted.