| Biserica Lucaci - Sfântul Stelian | |
|---|---|
| Profilul bisericii | |
| Confesiune: | ortodoxă |
| Hram | hram Sfântul Ierarh Nicolae |
| Date despre biserică | |
| Oraş | Bucureşti |
| Sector | sector 3 |
| Adresă | Str. Logofatul Udrişte nr. 6-8 |
| Notă | Ctitorită în 1736 de către Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti |
Biserica Lucaci - Sfântul Stelian este o biserică ortodoxă din Bucureşti, situată în str. Logofăt Udrişte nr.6, sector 3. [1]www.bisericasfstelian.ro
== ISTORIC ==
În anul 1736 mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti ridica, în marginea de atunci a Bucureştilor, „în mahalaua Lucaciului", cum spune actul de întemeiere, o biserică de zid cu hramul Sfântului ierarh Nicolae. Biserica înlocuia o alta mai veche, din lemn care, din trecerea vremii, se stricase. Aceasta probabil fusese înălţată de un boieraş Luca, de unde şi numele „mahalalei" de mai târziu, căci îndeobşte, cartierele luau denumirea de la biserica ce deservea duhovniceşte pe credincioşii „mahalalei" respective. Biserica mitropolitului Ştefan va dăinui un secol, până la 1838 când va fi surpată la cutremur. Parohul de atunci, loan Călărăşanul, va trece de îndată la înălţarea unei noi biserici, cu ajutorul a doi negustori macedoneni, Anghel Hagi Pandele şi Constantin Athanasiu, amândoi angrosişti cu „bolţile" (depo-zitele) la hanul de la Sfântul Gheorghe Nou. Biserica va fi înălţată în scurt timp şi sfinţită de mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti în primăvara anului 1842. Tot atunci, la cererea noilor ctitori, se mai adaugă la hramul vechi, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Necazurile nu vor înceta, căci la 23 martie 1847 biserica va cădea pradă „focului celui mare", care a mistuit tot centrul Bucureştilor în ziua de Paşti, din neatenţia unui copil care a aprins cu un foc de pistol fânul dintr-un hambar al hanului de la Sfântul Gheorghe Nou. Prin osârdia aceluiaşi preot, loan Călărăşanul, biserica va fi refăcută, deşi ctitorii au pierdut din avere din pricina focului, dar în trei ani, biserica se afla în starea în care s-a menţinut până azi. Focul mistuise numai acoperişul şi ceva din zestrea bisericii. Preotul loan Călărăşanul se va îngriji de buna chivernisire a bisericii unde păstorea, înzestrând-o cu „acareturi" (case) cumpărate de el sau donate de diferiţi creştini, cu odoare necesare cultului religios şi cu numeroase cărţi religioase (se păstrează la biserică manuscrisul unei Tâlcuiri a Apocalipsei de Andrei al Capadociei, după un manuscris brâncovenesc de la Mânăstirea Cernica). Pentru refacerea bisericii după incendiu a contribuit şi Anton Pann, enoriaş al parohiei şi cântăreţ onorific la strana dreaptă a bisericii. Iar la moartea sa, petrecută în noiembrie 1854, a fost îngropat în dreptul ferestrei proscomidiei bisericii, soţia sa, Ecaterina Pann, dăruind bisericii casele în care a locuit soţul său şi vasta curte în care se afla tipografia, din strada Taurului nr. 20 (acum strada Anton Pann). Întrucât dintre vechile odoare de la biserica mitropolitului Ştefan, biserica a moştenit moaştele Cuviosului Stelian şi ale Sfinţilor Haralambie, Elefterie şi Onufrie, cu trecerea timpului a crescut evlavia pentru Cuviosul Stelian, încât a apărut ca principal hram cinstirea acestui Cuvios. Nemaifiind nici o altă biserică închinată ocrotitorului copiilor, cu vremea biserica a început să fie cunoscută ca Biserica Sfântul Stelian - Lucaci. Slujbele de fiecare miercuri săvârşite în cinstea cuviosului şi prăznuirea numelui său la 26 noiembrie atrag numeroşi credincioşi din tot oraşul. În 1859 biserica este preluată în atenţie de breasla „tutungiilor şi cafegiilor" şi a tuturor vânzătorilor de dulciuri şi prăjituri, a corporaţiei ce se va dezvolta ca breaslă a cofetarilor. Ziua de hram a acestora va fi „Izvorul Tămăduirii". Icoana breslei se păstrează şi azi în biserică. La începutul secolului nostru, Pavel Negreanu, angrosist de pielărie, va dărui bisericii icoana argintată a Sfântului Spiridon, patronul pielarilor şi al cismarilor, biserica devenind astfel şi loc de rugăciune pentru meseriaşii pielari. În fiecare an, în ziua Sfântului Spiridon, se face slujbă în biserică, de pomenire a donatorilor. La cutremurul din 4 martie 1977, biserica a suferit stricăciuni, încât a fost necesară consolidarea bisericii, urmată de pictarea din nou a interiorului. Pictura s-a executat de pictorul Dumitru Bănică în perioada 1982 - 1986, prin contribuţia a numeroşi credincioşi. La demolarea Bisericii Spirea Veche din Calea 13 Septembrie, la această biserică au fost aduse câteva vitralii, strănile şi icoana de hram, sfântul Spiridon. Din 1990 s-a organizat o editură parohială, numită „Credinţa Noastră", care a editat prima revistă religioasă după decembrie 1989 (începând cu ianuarie 1990), şi continuă să scoată cărţi de îndrumare creştină (colecţia Creştinului ortodox), lucrări de teologie, manuale pentru şcoli teologice, cărţi poştale, iconiţe. Din noiembrie 1970, la conducerea parohiei se află preotul Ilie Georgescu. O ultimă precizare: În scriptele Serviciului de Cadastru al Primăriei Municipiului Bucureşti, Strada Lucaci a început să fie numită „Strada Preot Vasile Lucaciu". Nimic mai fals. „Mahalaua Lucaciului" figura -după cum am amintit mai sus, cu două veacuri mai înainte de apariţia acelui semnatar al „Memorandumului" din Ardeal, preotul Vasile Lucaciu de la sfârşitul veacului al XlX-lea. O „mahala" bucureşteană de acum trei veacuri este bine să-şi menţină numele consacrat de acte şi documente fără schimbări datorate nu odată neştiinţei sau superficialităţii unor edili de ocazie. În curând biserica din „mahalaua Lucaciului" va sărbători 300 de ani de existenţă.
SFINTE MOAŞTE[]
Biserica "Sf. Stelian - Lucaci" adăposteşte moaştele Sf. Stelian, ocrotitorul copiilor (26 noiembrie); părticele din moaştele Sfinţilor Haralambie (10 februarie), Elefterie (15 decembrie), Onufrie (27 noiembrie) şi Pantelimon (27 iulie).